“Catre Ce A Fost”

by

Cu riscul de a va plictisi o “scrisoare” catre ce a fost, ce este si ce va fi o sa fie scrisa in 3 parti.

Cineva mi-a spus ca o modalitate de a ma descarca si de a gasi raspunsul la intrebarile ce tin de propria persoana, viata fiecaruia cat si privirea problemelor dintr-o alta perspectiva este scrisul. Scrie, apoi arde ce ai scris, mototoleste si apoi arunca! Revarsa-ti furia prin cuvinte pe care nimeni nu le va citi, scrie tot ce ai vrea sa le spui oamenilor poate mai apoi curajul va veni la tine, scrie tuturor lucrurilor pe care le iubesti sau le urasti fiindca fie ca vrem sau nu asta ne defineste pe fiecare in parte.

Eu aleg sa scriu trecutului, prezentului si viitorului.

Ce a fost ramane, este ireversibil, iar nimeni si nimic nu poate schimba faptul implinit. O data ce s-a intamplat, there is no turning back. Ce a fost ne defineste si in acelasi timp ne schimba. Acea persoana care mi-a luat inima si a rupt-o in bucatele cu cea mai mare usurinta m-a facut azi sa contientizez si sa pretuiesc ceea ce am azi. persoana careia, de data asta, i-am daruit inima, sper sa faca tot ce ii sta in putinta sa o tina intr-un loc sigur. Hey! “ce a fost” a fost. Numai eu stiu ce a fost in capul meu in diminetile in care stateam in scaunul din dreapta al masinii in timp ce ma uitam ingandurata pe geam. Miile de framantari care mi-au mancat nervii nu se pot lua inapoi, nu pot sa le dau “click dreapta delete”, sutele de intrebari pe care mi le-am pus ale caror raspunsuri nu le-am aflat niciodata, dar totusi ma faceau sa am un nod in gat de care nu mai scapam. De la “Ce a fost in capul tau?!” pana la “De ce ai facut asta?!”. Tot ce a fost pare uitat pana cand un miros, o persoana, un cantec, un loc iti trezeste amintiri care te fac sa te spargi in bucati in interior sau iti ridica colturiile gurii intr-un zambet melancolic si te fac sa te gandesti… “Da, a fost frumos” sau “Imi e dor”. Capitolul cu “ce a fost” sta mana in mana cu regretele, cu tipetele si lacrimile de suparare pe care eu le-am resimtit de-a lungul timpului, dar si cu fluturasii din stomac, amorteala din obraji, cu amintirile frumoase care imi fac ochii sa sclipeasca de fericire si cele care ma fac sa rad pana raman fara aer si ma pun sa ma intreb “Can’t we go back?!” . Capitolul de “ce a fost” il regret?! Fara nicio ezitare raspund cat se poate de serios… NU! De ce? Fiindca fara “ce a fost” nu exista “ce este”.

Draga “ce a fost”, stiu ca existi, e in regula fiindca ma impac cu gandul ca nu vei pleca niciodata. Stiu ca m-ai facut cine sunt azi, cine sunt acum nu eram cu un an in urma. Stiu ca ma pregatesti pentru ce urmeaza, dar numai tu stii daca ai fost sau nu prea dura cu mine. Daca inima si sufletul meu meritau asta, I guess i’ll find out! Multumesc ca le-ai oferit o casa, un rol persoanelor toxice din viata mea si nu i-ai lasat, chiar daca eu voiam asta, sa o ia pe acelasi drum ca mine. Multumesc pentru faptul ca le-ai oferit amintirilor mele un camin si te asiguri ca nu le lasi sa plece.

Au revoir “ce a fost”, bienvenue “ce este”….

 

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *